vineri, 9 decembrie 2011

Empireul – Cel mai inalt Cer - in viziunea lui Dante si Gustave Doré

In gravura care ilustreaza cartea lui Dante, "Divina comedie", Gustave Doré, imaginandu-si Empireul, centrul Raiului, materializeaza celebrul tunel luminos al miriadelor de ingeri ce se pierd in adancul tariilor cosmice. Aici, Beatrice si Dante sunt infatisati in fata lui Dumnezeu.

Empireul, din latina medievala empyreus, o adaptare din greaca veche empyrus – in foc, mai cunoscut din sintagma Cerul Empirean, este cel mai inalt dintre Ceruri sau cel mai inalt loc din Paradis, locul prezentei manifestate a lui Dumnezeu, care in cosmologia antica se presupunea a fi ocupat de elementul Foc (Eter pt Aristotel).

Cea mai faimoasa descriere a Empireului este facuta de Dante, in Divina Comedie: dupa traversarea celor 9 ceruri care ocupa primele 29 de canturi din Paradisul, poetul isi imagineaza, in urmatoarele 4 – XXX-XXXIII, ca patrunde in acest loc pe care il descrie astfel:

“Vazui un fluviu de lumina clara, incandescent, cu maluri
smaltuite de-o vesnica si dulce primavara.
Si din adanc tasneau scantei menite sa cada printre flori precum
rubine, de aur si argint imprejmuite.
Ca bete de miresme si lumine
se scufundau si dintre unde-n urma
se revarsau alte scantei divine.”

Empireul se afla astfel deasupra celor noua Ceruri, nu este limitat in marime, nici constituit din materie, asa cum se credea ca sunt celelalte Ceruri. Este un loc spiritual, dincolo de timp si spatiu, iar spre deosebire de primele noua Ceruri, care se afla intr-o miscare perpetua, ca un fel de ceas cosmic care marcheaza trecerea epocilor, Empireul ramane etern, acelasi.

Locurile sfinte ale Iordaniei

Locurile sfinte ale Iordaniei înseamnă azi urmele paşilor profeţilor, ai lui Isus sau ai primilor creştini ziditori de biserici în această vale istorică şi împrejurul Mării Moarte. În anul jubiliar 2000, Papa Ioan Paul al II-lea vizita aceste tărâmuri cu semnificaţie religioasă, confirmând că Bethany Beyond Jordan (Betania de Transiordania), Muntele Nebo, Mukawir, Anjara şi Tall Mar Elias sunt centre oficiale de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume.

Locurile sfinte ale Iordaniei

Chiar pe malul stâng al Iordanului, înainte de vărsarea lui în Marea Moartă, arheologii au descoperit zidurile unei biserici din primele secole ale erei noastre, iar legătura cu descrierile biblice a dat certitudinea că aici, în zona sitului Betania, Ioan l-a botezat pe Isus în apa din albia pe atunci largă. înainte de a-şi încredinţa sufletul Dumnezeului său. La Mukawir, zidurile vechii fortăreţe au auzit cum stăpânul lor Irod Antipa a ordonat ca Ioan Botezătorul să fie decapitat, după dansul Salomeei. De pe Muntele Nebo, Moise a privit spre Ţara Făgăduinţei,Peştera de la Anjara i-a adăpostit pe Isus, pe mama sa Maria şi pe discipoli, pe parcursul călătoriei lor, iar Tell al-Kharrar (Tall Mar Elias) este anticul oraş al profetului Ilie. Se crede că acesta a fost ridicat în ceruri cu un car de foc de undeva din spaţiul Betaniei de Transiordania.


Şi nu doar atât. Cartea Genezei se referă la Valea Iordanului ca fiind "Grădina Domnului", adică Edenul biblic. La Pella, s-a dus încrâncenata luptă dintre Iacob şi Dumnezeu apărut sub forma unui înger. As Salt este oraşul lui Iov, iar pe malul Mării Moarte se află peştera unde s-au refugiat Lot şi cele două fiice ale sale, după ce Sodoma şi Gomora din apropiere au fost distruse prin foc. Umm Qays este unul dintre cele zece oraşe unde Isus a predicat şi a înfăptuit miracole. La Mádaba se producea, în secolele IV-VII, excepţionale mozaicuri bizantine, o parte dintre ele păstrată în biserici şi în case, o parte în Parcul Arheologic din oraş.

Toate aceste locuri sfinte se răsfiră pe harta Iordaniei, din nordul ţării şi până în sudul Mării Moarte şi de-a lungul Drumului Regilor, cea mai veche rută de comunicaţie folosită neîntrerupt în istoria cunoscută a omenirii.



Cu greu ai reuşi să parcurgi în întregime centrele religioase iordaniene, într-o singură zi. Deşi distanţele dintre Umm Qays şi Mukawir s-ar acoperi lesne cu o maşină, nu ai avea cu adevărat timp pentru a le vedea şi pentru a fi părtaş la atmosfera specială care le încarcă semnificaţiile. Alegând un traseu strâns, am pornit din Amman spre Mádaba, apoi spre Muntele Nebo, de aici la situl Betania şi, în final, scurta călătorie s-a oprit pe malul Mării Moarte. Drumurile din afara capitalei, libere, netede, curg sinuos pe dealuri uscate.


În "oraşul mozaicurilor", Mádaba, la 30 km de Amman, primul popas a însemnat curtea Bisericii Ortodoxe Sf. Gheorghe, unde printre pini înalţi am aşteptat terminarea slujbei de dimineaţă. Numărul turiştilor l-a depăşit pe cel al copiilor ce se îngrămădeau la şcoala din apropiere. Curând, uşile din lemn au lăsat liberă intrarea în răcoroasa bisericuţă, având pereţii decoraţi cu multe mozaicuri înfăţisând scene religioase şi sfinţi. În mijlocul lăcaşului, de sub un covor imens, a apărut însă o hartă uimitoare. Peste 2 milioane de piese de mozaic colorat s-au îmbinat pe această podea, în secolul al VI-lea, pentru a da cea mai veche imagine a Ţării Sfinte şi a cetăţii Ierusalimului. O mărturie arheologică unică, dar şi o dovadă a măiestriei artizanilor locali. Pentru a descifra amalgamul de oraşe şi ape al hărţii, oricare dintre cărţile din magazinul muzeului de alături îţi poate fi de folos, atunci când îţi lipseşte ghidul local.


Din micul oraş, după doar zece minute pe şosea se ajunge la Muntele Nebo, ridicat la 817 m deasupra Văii Iordanului şi stând cu faţa spre Ierihon (Israel), precum spune şi Vechiul Testament. Odată intrat pe pavajul cald al potecii în urcuş lin, tulburi parcă pacea tăcută dintre măslini şi pini. O piatră sculptată vorbeşte despre anul 2000 şi despre includerea muntelui în circuitul pelerinilor creştini. Pe o alta, aparent brută, cu margini dantelate, stă scris "Memorialul lui Moise", căci undeva aici mormântul profetului se ascunde încă de arheologii insistenţi. Săpând pe cel mai înalt vârf al muntelui, ei au dat de ruinele unei biserici din a doua jumătate a secolului al IV-lea, de un mozaic frumos acoperindu-i podeaua şi de şase morminte în subsol. Mai târziu, bazilica a fost lărgită şi reconstruită, iar acum o capelă bizantină stă în umbra măslinilor plantaţi de către Papa Ioan Paul al II-lea în 2000.

De pe o terasă largă de lângă mica biserică, Valea Iordanului a Ţării Făgăduinţei se pierde în faţa ta, precum în faţa lui Moise, demult. Când clarul depărtărilor face concesii privitorilor, Ierusalimul (40 km), Bethleemul (50 km), Ierihonul (27 km) şi Marea Moartă îşi împart linia orizontului.
Lângă tine, o cruce înaltă, cuprinsă de trupul din bronz al unui şarpe, a fost aşezată pentru a aminti de simbolurile religioase creştine.

Coborând pe serpentine spre Iordan, durează o vreme până ajungi la situl Betania de Transiordania, cuprins într-o buclă alungită a râului. După ce plăteşti intrarea, o maşină specială te transportă în turul bine organizat şi păzit, căci graniţa cu Israel are lăţimea mică a firului apei. O biserică ortodoxă (Biserica Ioan Botezătorul a Patriarhiei Ortodoxe Greceşti) apare dintre tufişuri şi mici palmieri, cu un turn de strajă sclipind în soare.

Deşertul îţi pune sub picioare un pământ galben, ca o pulbere de aur. Prin el, Iordanul tulbure te ademeneşte subtil să-i atingi apele, ca pentru un botez neştiut. Puntea de lemn de pe mal te fereşte de soare cât timp stai să priveşti cum oamenii îşi spală mâinile şi feţele cu apa considerată sfântă, luată dintr-un vas mare de piatră de sub acoperişul cu stuf. Peste mal în Israel, o construcţie ca o fortăreaţă şade încremenită sub palmieri.




Ghidul ne conduce, puţin mai târziu, într-o plimbare de-a lungul râului, spre locul unde a fost botezat Isus, amintind că, acum 2000 de ani, albia Iordanului, mult mai largă, urma alte rute prin solul nisipos. În secolele V-VI, trei capele succesive au fost construite pe malul apei, cu podele din marmură şi cu mozaicuri bizantine. Nişte scări din marmură leagă bisericile de Izvorul lui Ioan Botezătorul, acolo unde apa acestuia se vărsa pe atunci în Iordan. Inainte ca Isus să intre în râu pentru a primi botezul, el şi-a lăsat haina pe mal, iar acel loc este azi marcat de o capelă mică şi inscripţii.
Când se pleacă din Betania, se lasă tăcerea printre turişti. De vină poate fi căldura, melancolia sau pioşenia...


În după-amiaza târzie şi caldă, o ultimă oprire potrivită ar fi pe ţărmul aspru al Mării Moarte, la 400 m sub nivelul mării (cel mai coborât punct al uscatului), într-un peisaj ce pare desprins dintr-un decor selenar. Apele sărate şi lipsite de viaţă acoperă un fund adânc de nămol negru, ale cărui calităţi terapeutice sunt vestite. Coastele şi malurile adună straturi albicioase de sare, căci salinitatea acestui mare lac este de nouă ori mai mare decât cea a apei oceanice.

Pe partea de est a Mării Moarte, câteva plaje publice şi câteva hoteluri de lux deranjează doar în parte sălbăticia întinderii de apă. Un complex turistic cu facilităţi dintre cele mai atractive (piscină, palmieri, cabine şi duşuri, un restaurant pretenţios, o cafenea cu terasă şi un magazin cu produse cosmetice originale) te poate primi ospitalier după ce te-ai săturat de plutit în mare. Căci pluteşti, nu înoţi. Nici să te îneci nu se poate, adâncurile sunt impenetrabile.

În vremurile de demult, zona Mării Moarte a fost locul de refugiu al regelui David, iar de numele ei se leagă şi povestea Sodomei şi a Gomorei. Esenienii şi-au scris aici istoria, pe manuscrisele îngropate în peşterile din apropiere. Pe timpul lui Irod cel Mare, una dintre primele staţiuni ale lumii apărea pe malurile mării.



Sfârşind ziua şi turul, îţi dai seama că istoria şi religia au povestea lor deosebită în Iordania, o ţară surprinzătoare. Platourile aride şi văile deşertice, cu locurile lor sfinte, ţi-au acaparat definitiv memoria, iar imaginilor cu castele medievale, rezervaţii naturale, oraşe săpate în stâncă şi ape limpezi în Golful Aqaba li se adaugă încă una: o mică biserică, undeva, în Valea Iordanului.

Autor articol: Claudia Moşoarcă
Sursa:

luni, 5 decembrie 2011

Nepal – Mistic, Magic si Inalt

Ce ne atrage spre Nepal? Sa fie grandiosul lant Himalaya, in inima caruia se afla, altitudinea ametitoare a Everestului care atrage amatorii de senzatii tari, vecinii giganti de la nord si sud, China (Tibet) respectiv India, templele aflate la inaltimi coplesitoare sau caracterul sacru al destinatiei?

Nepalul este coroana subcontinentului Indian, situat pe uluitorul fundal al muntilor Himalaya, care se intind ca o coloana vertebrala in nordul tarii. Acest colt de lume este un minunat si fascinant amalgam de culturi si credinte importante precum cea hindusa sau budista.

Temple, sanctuare si gompas (manastiri) apar in cele mai indepartate locuri, de la platouri pana la crestele versantilor si malurile lacurilor aflate la mare inaltime. Numai in Valea Kathmandu sunt peste 30 de manastiri tibetane si numeroase pesteri de meditatie, temple, stupe etc.

Nepal este un tezaur de trasee si rute, inegalabil in lume, un taram care intruchipeaza misticismul si magia Orientului.

Muntii Himalaya sunt parte integranta a oricarei excursii in Nepal, dominand peisajul cu piscurile lor inzapezite, de multe ori pierdute printre nori. Trecand prin vai cu vegetatie surprinzatoare, pline cu flori salbatice si petrecand noaptea intr-un sat de serpasi, unde cultura traditionala a acestor munteni este inca infloritoare, vei fi tot timpul uimit de ceea ce ofera acest regat al muntilor.

Principalele atractii turistice

Kathmandu este capitala si centrul comercial, cultural si de afaceri al regatului. In Piata Durbar admirati colectia de temple si altare dar si vechiul Palat Regal. Faceti o excursie la Bodhnath pentru a vedea incredibila stupa construita de budistii tibetani.


Asistati la festivalurile colorate nepaleze. Primavara, la festivalul Holi, toata lumea este pictata cu vopsea si se ridica o umbrela uriasa in piata Durbar, apoi i se da foc. Toamna, Jatra include aparitia zeitei Kumari Devi.

• Siddha Gufa este cea mai mare pestera din tara, cu formatiuni calcaroase spectaculoase, aflata langa Bandipur.

In Bhaktapur (Orasul templelor) puteti vedea picturile neobisnuite infatisand animale in Galeria Nationala de Arta din Palatul Malla. Alte muzee sunt Muzeul National al Lucrarilor in Lemn si Muzeul Bronzului.

In Patan descoperiti atractii antice precum Piata Patan Durbar, Krishna Mandir, Baile Regale, Templul Kumbheshwor si Templul de Aur. Vizitati animale exotice in gradina zoologica Jawalakhel.

Vizitati Altarele Ganesh, despre care se spune ca aduce noroc. Exista patru temple Ganesh in vale, fiecare dintre ele fiind o capodopera a arhitecturii nepaleze - in Piata Durbar din Kathmandu, in Chabahil, in Chobar si langa Bhaktapur.

• In Pashputinath puteti vedea "sadhu", sfinti hindusi care fac pelerinaje spre ape sfinte si "ghat"-uri, treptele ce duc spre apele sfinte.


• Cu inaltimea de 8.848m, Muntele Everest este cel mai inalt din lume. Fotografii de vis.

Atentie: Folositi doua maini, nu una, cand dati sau primiti ceva, chiar si bani, pentru a arata apreciere si respect. Iar in jurul templelor si stupelor mergeti in sensul acelor de ceasornic pentru acelasi respect acordat celor de acolo.

Misterul Arborelui Vietii din Bahrain


Situat in inima desertului, la kilometri distanta de orice sursa de apa si de orice alta forma de vegetatie, Arborele Vietii din Bahrain –sau Tree of Life - este manifestarea unuia dintre cele mai remarcabile fenomene naturale din lume.

Arborele Vietii se afla la doi kilometri de Jebel Al Dukhan (Muntele de Fum) - punctul cel mai inalt al tarii - si creste pe un deal nisipos inalt de 25 de metri. Misterul supravietuirii acestui copac in conditii atat de vitrege este deja legendar in randul locuitorilor Bahrain-ului, atragand curiosi din toate colturile lumii.


Minunea naturala veche de patru secole si inalta de 10 m i-a uimit si pe oamenii de stiinta vreme de multi ani si, desi au fost emise cateva posibile teorii care sa explice fenomenul, acesta ramane enigmatic. Unii au argumentat ca pomul si-ar intinde radacinile foarte adanc si pe o suprafata foarte mare sub pamant, ajungand la surse de apa nestiute, insa nimeni nu a dovedit acest fapt.



Biologii si oamenii de stiinta care au venit sa examineze acest copac au concluzionat ca existenta si supravietuirea in desert a acestui arbore este inca o enigma.

Fireste, localnicii au propriile explicatii pentru Copacul Vietii, explicatii care nu tin de stiinta. Multi dintre ei cred ca arborele marcheaza locul Gradinii Edenului in timp ce beduinii sunt convinsi ca acesta a fost binecuvantat de Enki, zeul sumerian al apei. Este uimitor cum Sharajat-al-Hayat, asa cum il numesc arabii, a crescut continuu vreme de 400 de ani.

Sursa:

Povestea lui Mos Nicolae

Mos Nicolae nu e doar un personaj mitic, ce aduce nuieluse frumos impodobite si daruri copiilor cuminti si nuieluse adevarate celor rai, ci este un personaj real, Sfantul Nicolae din Myra.

Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, la 350 de mile nord de Bethleem, intr-o familie de crestini bogati, cinstiti si credinciosi.

Istoria si legendele legate de Sfantul Nicolae se intrepatrund, dar se cunoaste cu certitudine ca a trait in secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflata pe teritoriul Turciei) si a fost recunoscut si onorat ca sfant incepand cu secolul al VI-lea.

Ii sunt atribuite 21 de miracole, Sfantul Nicolae devenind recunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni si in special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o imparta oamenilor nevoiasi.

De-a lungul secolelor au aparut povesti legate despre viata si binefacerile sale, una dintre cele mai cunoscute fiind a celor trei surori pe care Nicolae le-a ajutat sa scape de tirania tatalui lor.

In secolul al X-lea, Tarul Vladimir al Rusiei, in timpul unei calatorii la Constantinopole, a auzit povestile minunate despre Sfantul Nicolae si a decis sa-l faca patronul spiritual al Rusiei. De-a lungul secolelor, Sfantul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, in amintirea si celebrarea sa fiind ridicate mii de biserici.

Sfantul Nicolae este patron spiritual in Olanda, Rusia, Grecia, Italia, Sicilia, Franta si in multe orase din Germania, Austria, Elvetia si Belgia. La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe langa dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa.

joi, 1 decembrie 2011

Simbolurile nationale ale Romaniei

De curand am vazut un documentar care prezenta imagini de la depunerea juramantului de credinta fata de statul roman de catre emigrantii care au obtinut cetatenia romana. Oamenii acestia fac un efort considerabil pentru a deveni romani. Ei jura credinta Romaniei. Cati romani ar fi dispusi sa faca asta? Ce responsabilitate deriva din acest juramant?

Cati dintre noi stim simbolurile nationale ale tarii si nu doar la nivel superficial? Poate ca astazi, de Ziua Nationala, ar trebui sa ni le reamintim.

Constitutia Romaniei, Titlul I Principii generale, Art. 12, Simboluri nationale:
(1) Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru, galben, rosu.
(2) Ziua nationala a Romaniei este 1 Decembrie.
(3) Imnul national al Romaniei este "Desteapta-te romane".
(4) Stema tarii si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

Stema nationala a Romaniei

Simbolurile heraldice statale fac parte din identitatea nationala.
Stema actuala a fost elaborata dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Elementele constitutive ale stemei nationale a Romaniei cuprind:
Vulturul de aur cruciat- element central care simbolizeaza dinastia intemeietoare a Basarabilor, nucleul in jurul caruia a fost organizata Tara Romaneasca, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania)
Scutul pe care sta este de azur- simbolizeaza cerul. Vulturul tine in gheare insemnele suveranitatii: un sceptru si o sabie, care reamintesc de domnitorul Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant si de domnitorul Tarii Romanesti, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Tari Romane.


Un blazon impartit in campuri heraldice prezinta simbolurile provinciilor istorice romanesti de la stanga la dreapta:

Tara Romaneasca pe azur: un vultur tinand in cioc o cruce ortodoxa de aur
Moldova: un bour negru cu o stea intre coarne.
Banatul si Oltenia, un pod galben cu doua arce de bolta (simbolizand podul peste Dunare al imparatului roman Traian) si un leu de aur.
Transilvania: deasupra se afla un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se gasesc sapte turnuri crenelate simbolizand cele sapte orase principale ale Transilvaniei.
Teritoriile adiacente Marii Negre (provincia istorica Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontati.

Drapelul Romaniei

Drapelul Romaniei este tricolor: rosu, galben si albastru. Drapelul Romaniei are culorile plasate vertical precum urmeaza: albastru (la lance), galben (in mijloc) si rosu (in afara). Albastrul este cobalt, galbenul – crom, iar rosul – vermillon.
De-a lungul istoriei, drapelul Romaniei, nu a suferit transformari majore, cu exceptia distributiei culorilor (in materie de proportie si pozitie), ca urmare a impactului spiritului revolutionar francez cand multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel national steagul standard cu trei culori.

Imnul national al Romaniei

Poemul „Un rasunet“ al lui Andrei Muresanu a fost scris si publicat in timpul Revolutiei de la 1848 si a fost cantat pentru prima oara in iulie 1848. Ulterior poemul a devenit imn, sub titlul „Desteapta-te, romane!“. Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), poet si autor de manuale de muzica.
Dupa 1848, „Desteapta-te, romane!“ a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curajul atat in timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cat si in luptele din Primul si cel de-al Doilea Razboi Mondial.
La 22 Decembrie 1989, in timpul revolutiei anticomuniste, cantecul s-a auzit spontan pe strazi, ca un simbol al libertatii castigate. Astfel, instituirea ca imn national a venit de la sine.


Sursa:

miercuri, 30 noiembrie 2011

Cea mai frumoasa panorama asupra Barcelonei


"Muntele" Tibidabo, cu o altitudine de 512 m, ofera cea mai frumoasa priveliste asupra orasului catalan. Tibidabo este acoperit de o padure de tip mediteraneean si gazduieste un parc de distractii, un turn de telecomunicatii (Torre de Collserola) si o catedrala (Temple del Sagrat Cor).

Cuvantul «Tibi dabo», care in latina semnifica "iti voi da", provine din unele versete din Biblie. Scena se regaseste intr-unul dintre vitraliile catedralei.

"…et dixit illi haec tibi omnia dabo si cadens adoraveris me"[1] — "Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie. " (Matei 4:9)

"…et ait ei tibi dabo potestatem hanc universam et gloriam illorum quia mihi tradita sunt et cui volo do illa"[2] — "si I-a zis: "Tie Iti voi da toată stapanirea si slava acestor imparatii; caci mie imi este data, si o dau oricui voiesc." (Luca 4:6)

Zona a inceput sa fie urbanizata in secolul al XIX-lea, la initiativa Dr. Salvador Andreu, proprietarul unei companii farmaceutice. In secolul al XX-lea s-a deschis Avenida del Tibidabo (Bulevardul Tibidabo), aceasta zona devenind specifica clasei superioare din Barcelona, cu cladiri moderniste frumoase, construite de cei mai buni arhitecti din acea epoca. In 1901 s-a construit „Tranvia Azul” (Tramvaiul Albastru), care strabate Bulevardul Tibidabo pana la funicularul care urca pe munte.

Articol scris de Anne Marie